Oftalmologia

Oftalmologia este o ramura a medicinei care se ocupa cu anatomia, fiziologia si bolile oculare. Un oftalmolog este un medic specialist in probleme medicale si chirurgicale ale ochiului. De cand oftalmologii efectueaza operatii pe ochi, sunt de asemenea si chirurgi si medici specialisti. Etimologia numelui provine din grecul “ophthalmos” care inseamna ochi, iar oftalmologia inseamna ad literam “stiinta ochilor”. Ca disciplina, se aplica de asemenea si animalelor, deoarece diferentele dintre practica oftalmologica umana si cea pentru animale, desi pare surprinzator, sunt unele minore.

Istoria Oftalmologiei: In India antica, chirurgul Sushrut care a trait in anul 800 i.Chr descrie 76 de boli oculare (dintre care 51 necesita interventie chirurgicala) precum si cateva instrumente ce se pot folosi in practica oftalmologica si tehnici de operare. A fost descris ca fiind primul chirurg oftalmolog ce a efectuat operatia de cataracta. Pre-hipocraticii isi bazau pe scara larga conceptiile despre anatomie pe speculatie, mai degraba decat pe stiinta empirica. Se credea, de catre Alcamaeon si de catre altii ca lichidul din cornee este “mediul vederii” si ca acesta curge de la ochi la creier, printr-un fel de tub. Aristotel a avansat si el astfel de idei, disecand ochii animalelor si descoperind 3 straturi (nu doua), a gasit ca fluidul era de o consistenta constanta si straturile juxtapuse. El si contemporanii sai au afirmat existenta a 4 tuburi conducand de la ochi la creier.

Rufus din Ephes a propus un ochi mai “modern” cu conjuctiva, extinsa ca un al 4-lea strat epitelial pe intregul ochi. Rufus a fost primul ce a recunoscut ochiul cameral. Desi acest model se apropia de modelul corect actual, continea si el anumite erori. In oftalmologia Orientului Mijlociu oamenii de stiinta islamici si persani din evul mediu, spre deosebire de predecesorii lor, au considerat normal sa se combine teoria cu practica, incluzand aici si crearea de instrumente speciale, combinand natural studiul ochiului cu aplicatia practica a stiintei. Ibn al-Haytham, un om de stiinta arab cu vederi islamice a scris despre optica si anatomia ochiului in lucrarea “Cartea Opticii” care a aparut la 1021. Alt om de stiinta arab Ibn al-Nafis, nativ din Damasc, a scris un mare tratat numit “Cartea innoita a Oftalmologiei Experimentale” , despartita in 2 parti, “Despre Teoria Oftalmologiei” si “Medicamente simple si compuse”. In secolul 20, Ernst Abbe, un proeminent optician, co-owner la fabricile Zeiss-Jena din Germania, a dezvoltat numeroase instrumente optice, iar Hermann von Helmholtz a inventat oftalmoscopul in 1851. Amandoi au emis cacule teoretice despre formarea imaginii in sistemele optice si de asemenea au studiat optica ochiului uman.